Protecția picioarelor

Norma Europeana EN ISO 20345
categoria S, pentru incaltaminte de lucru si protectie.

SB

(Clasa I sau II) CERINȚE DE BAZĂ: bombeul este destinat să protejeze împotriva impactului până la un nivel de energie de 200J și împotriva riscului de strivire cu o încărcare maximă de 15kN. Talpa poate fi confecţionată din orice fel de material. Clasa I: piele sau materiale similare, cu excepția polimerilor naturali sau sintetici Clasa II: materiale din polimeri naturali sau sintetici

S1

(Clasa I) CERINȚE DE BAZĂ + proprietăți antistatice, de absorbție a energiei de la călcâi, zona călcâiului închisă, rezistență la combustibil, uleiuri

S2

(Clasa I) CERINȚE DE BAZĂ + S1 + pătrunderea/absorbţia apei

S3

(Clasa I) CERINȚE DE BAZĂ + S1 + S2 + rezistenţă la penetrare, talpă în relief

S4

(Clasa II) CERINȚE DE BAZĂ + proprietăți antistatice, de absorbție a energiei la călcâi, zona călcâiului închisă, rezistenţă la uleiuri, combustibil

S5

(Clasa II) CERINȚE DE BAZĂ + S4 + rezistenţă la penetrare, talpă în relief

CERINŢE COMPLEMENTARE - SIMBOLURI:

a.) pentru toată încălţămintea:

P

Rezistenţă la penetrare

E

Absorbitor de energie în zona tocului

A

Încălțăminte antistatică

C

Încălțăminte conductivă

HI

Protecţie la căldură

CI

Protecţie la frig

WR

Rezistenţă la apă

M

Protecţie metatarsiană

AN

Protecție la glezne

CR

Rezistență la tăieturi

b.) pentru feţe:

WRU

Penetrare/absorbţie apă

c.) pentru talpă:

HRO

Rezistenţă la căldura de contact

FO

Rezistenţă la uleiuri şi combustibili

REZISTENŢA LA ALUNECARE - CERINŢE DE BAZĂ:

SRA

Rezistă la alunecare, inclusiv pe plăci ceramice acoperite cu Nals

SRB

Rezistă la alunecare, inclusiv pe podea de oţel acoperită cu glicerină

SRC

SRA + SRB

Norma Europeană EN ISO 20346
categoria P, pentru încălțăminte de protecție.

Diferă de EN ISO 20345 în ceea ce priveşte protecția împotriva impactului - care se face pentru un nivel de energie de cel mult 100J și protecţia împotriva strivirii - care se face pentru cel mult 10kN.xt

Norma Europeană EN ISO 20347
categoria 0, pentru încălţăminte de lucru

Încălţămintea nu este prevăzută cu bombeu de protecţie.

Simboluri şi pictograme

Absorbitor de soc incorporat
Încălţăminte antistatică
Bombeu de securitate
Inserţie antiperforaţie în talpă
Talpă antiderapantă SRC
Talpă antiderapantă SRA
Talpă rezistentă la uleiuri şi carburanţi
Proprietăţi semipermeabile
Rezistenţă la intemperii
Proprietăţi izolatoare la temperaturi scăzute
Proprietăţi termice
Talpă rezistentă la temperaturi înalte
Încălţăminte impermeabilă
Încălţăminte ESD
Încălţăminte fără accesorii metalice
Încălţăminte HRO
Încălţăminte cu Cordura
Încălţăminte dielectrică. Protecţie împotriva şocurilor electrice 1000V
Încălţăminte cu Thinsulate
Încălţăminte foarte uşoară
Incaltaminte pentru forestieri

Îmbrăcăminte de protecție

Standarde EN îmbrăcăminte de lucru şi protecţie.

EN 340

Îmbrăcăminte de protecţie. Cerinţe generale.

Acesta este standardul care specifică cerințele generale de performanță pentru ergonomie, siguranță, dimensiuni, compatibilitate și marcarea îmbrăcămintei de protecție, cât și informațiile care trebuie furnizate de către producător odată cu îmbrăcămintea de protecție.

EN 342

Îmbrăcăminte de protecţie. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva frigului.

Acesta este standardul care specifică cerințele și metodele de încercare pentru confecţionarea îmbrăcămintei individuale de protecție împotriva frigului, la temperaturi sub -5° C (de exemplu, pentru lucrul în celulele de frig din domeniul alimentar)

EN 471*

Îmbrăcăminte de semnalizare de înaltă vizibilitate pentru utilizare profesională

GHID CLASIFICARE ÎN CLASE:

În funcție de caracteristicile unui articol de îmbrăcăminte de mare vizibilitate acesta poate aparține uneia dintre cele trei clase prevăzute de standard:

CLASA 3:

Banda reflectorizantă nu ar trebui să aibă o lăţime minimă mai mică de 50 mm și o suprafață totală mai mică de 0,20 mp. Materialul fluorescent de bază nu trebuie să aibă o suprafață mai mică de 0,80 mp.

CLASA 2:

Banda reflectorizantă nu ar trebui să aibă o lăţime minimă mai mică de 50 mm și o suprafață totală mai mică de 0,13 mp. Materialul fluorescent de bază nu trebuie să aibă o suprafață mai mică de 0,50 mp.

CLASA 1:

Banda reflectorizantă nu ar trebui să aibă o suprafață minimă mai mică de 0,10 mp. Materialul fluorescent de bază nu trebuie să aibă o suprafață totală mai mică de 0,14 mp.
În plus față de cerințele referitoare la suprafaţă, îmbrăcămintea trebuie să respecte şi anumite reguli referitoare la poziția și distanța între benzile reflectorizante și prevederile referitoare la discontinuitatea între benzi. De exemplu, dacă purtam o jachetă descheiată, certificată cu deschidere în față, dar care are o discontinuitate de bandă reflectorizantă mai mare de 3 cm, este ca și cum am purta o jachetă care nu este certificată. În acest sens, este recomandabil să se poarte pe dedesubt o vestă sau un tricou, certificate, deasemenea.
Şi curăţarea îmbrăcămintei este foarte importantă.
Când un articol de îmbrăcăminte este murdar, îşi pierde caracteristicile sale de înaltă vizibilitate și trebuie să fie spălat. Pentru acest lucru trebuie precizate în eticheta de pe articol ciclurile de spălare la care rezistă articolul, fără a-şi pierde caracteristicile sale.
Etichetarea
Eticheta de pe articolul de îmbrăcăminte trebuie să conţină date referitoare la:
  • Marca sau informaţiile de identificare ale producătorului sau reprezentantului său
  • Numele produsului sau codul produsului
  • Talia
  • Standard de referință
  • Instrucțiunile de întreținere și numărul de cicluri de spălare
  • Pictogramă
În pictogramă, primul număr (X) indică clasa suprafeței de vizibilitate (1 la 3), iar al doilea număr (Y) clasa de material reflectorizant în funcție de coeficientul de intensitate luminoasă (1 la 2).

EN 343

Îmbrăcăminte de protecţie contra ploii.

Acest standard specifică cerințele și metodele de testare aplicabile materialelor și cusăturilor îmbrăcămintei de protecție împotriva efectelor precipitațiilor (ex. ploaie, zăpadă), cetii și umidităţii solului.

Cerințe de performanță:

Rezistenţa la pătrunderea apei (Wp), măsurată în pascali: măsurarea rezistenței la penetrare a materialului exterior și cusăturilor sub o presiune a apei de 980 + 50 Pa/ min. Împărțită în două nivele (de la 1 la 2), de la cel mai puţin impermeabil la cel mai impermeabil.Rezistența la vapori de apă (RET) măsurată în (M2.PA)/Wp: măsurarea rezistenței la evaporare. Un produs are o mare rezistenţă la evaporare, dacă acel produs este considerat un obstacol major în calea vaporilor de apă. Un produs respirabil are o rezistenţă slabă la evaporare. Împărțită în trei clase (1-3), de la cel mai puțin respirabil la cel mai respirabil.

EN 381

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii de dispozitive de tăiere cu lanţ portabile
Norma reglementează protecţia pentru lucrătorii cu motoferăstrăul cu lanţ portabil:

EN 381-5

Specificații pentru protectia picioarelor

EN 381-7

Specificații pentru mănuși de protecție

EN 381-9

Specificații pentru ghetre de protecție

EN 381-11

Specificatii pentru jachete pentru protecție
În funcție de viteza lanțului motoferăstrăului, există 4 clase de protecţie:

Clasa 0

16 metri pe secundă

Clasa 1

20 metri pe secundă

Clasa 2

24 metri pe secundă

Clasa 3

28 metri pe secundă

Protecția mâinilor

Normative EN pentru mănuşi de protecţie:

EN 420

Cerinţe generale şi metode de testare

Standardul definește cerințele generale și procedurile de încercare corespunzătoare pentru proiectarea și fabricarea de mănuși, rezistența materialului mănusilor la pătrunderea apei, inocuitatea (valoarea pH-ului în intervalul 3,5-9,5, conținutul de crom VI < 3 ppm, conținutul de proteine extractibile), confortul și eficiența (dimensiune, dexteritate, permeabilitatea și absorbția vaporilor de apă), marcarea și informațiile furnizate de producător aplicabile tuturor mănuși de protecție. Mănușa este un echipament individual de protecție care protejează mâna sau o parte a mâinii. Mănușa ar putea acoperi, de asemenea, o parte din antebraț și braț. Indicele de performanță, indicat în mod normal printr-un număr cuprins între 0 și 4 (5 în cazul tăieturii), reflectă comportamentul mănușii pentru o anumită testare. Acest clasament permite apoi să se clasifice rezultatele testului. Nivelul 0 indică faptul că mănușa nu a fost testată sau rezultatele nu au ajuns la valorile minime. Un nivel de performanță X înseamnă că metoda de testare nu este potrivită pentru această mănușă. Un număr mare corespunde în mod normal unui nivel ridicat de performanţă.

EN 374

Mănuși de protecție împotriva produselor chimice și microorganismelor

* EN 374-1

Standardul specifică cerințele pentru mănuși, pentru a proteja utilizatorul împotriva produselor chimice și/sau microorganismelor, și definește termenii utilizați. Acesta trebuie să fie utilizat împreună cu EN 420. Standardul nu specifică cerințele de protecție împotriva riscurilor mecanice.

* EN 374-2

Standardul specifică o metodă de testare a rezistenței de penetrare a mănușilor de protecție împotriva substanţelor chimice și/sau microorganismelor.

Definiție:

Penetrarea reprezintă trecerea unei substanțe chimice sau a unui microorganism prin materiale poroase, cusături, pori sau alte imperfecțiuni ale mănușei de protecție, la nivelul non-molecular.

Cerinţe:

O mănușă nu trebuie să prezinte scurgeri atunci când este supusă unor teste de etanșeitate la aer si apă – testare și verificare în conformitate cu nivelul de calitate acceptabil (AQL).
Indice de performanță Nivelul de calitate acceptabil (AQL) Inspecţie nivel
Nivel 3 < 0,65 mm
Nivel 2 < 0,65 mm
Nivel 1 < 0,65 mm

Pictogramă:

Se utilizează atunci când mănușa este conformă cel puțin nivelului de performanță 2 pentru testul de penetrare.

* EN 374-3

Standardul specifică modalitatea de determinare a rezistenței materialului mănușilor de protecţie la pătrunderea produselor chimice nongazoase, care pot fi periculoase în condiții de contact continuu. Permeabilitatea înseamnă trecerea unui produs chimic prin materialul de testare, la nivel molecular. Prin urmare, este necesar să se măsoare timpul de permeație sau timpul scurs până când lichidul intră în contact cu pielea.

Cerinţe:

Impermeabilitatea unei mănuşi trebuie garantată pe pentru toată lungimea acesteia, luându-se în considerare cerinţele EN 420. Pentru a considera că o mănuşă face protecţie antichimică, aceasta trebuie să aibă un indice de protecţie corespunzător clasei 2 pentru cel puţin 3 substanţe chimice de probă, din lista predefinită.
CodificareSubstanţa chimicăNumăr CASClasa
AMetanol67-56-1Alcool primar
BAcetonă67-64-1Cetone
CAcetonitril75-05-8Compuşi ai nitrilului
DDiclorometanol75-09-2Parafină clorurată
EBisolfură de carbon75-15-0Compuşi organici care conţin sulf
FToluen108-88-3Hidrocarbură aromatică
GDietilamină109-89-7Amină
HTetraidrofuranol109-99-9Compuşi ai eterului şi heterociclice
IAcetat de etil141-78-6Ester
Jn-eptanol142-85-5Hidrocarburi saturate
KHidrocsid de sodiu 40%1310-73-2Baze anorganice
LAcid sulfuric 96%7664-93-9Acizi minerali anorganici
Rezultatele testării fiecărei substanţe chimice sunt clasificate în funcție de timpul de străpungere (nivel de performanță 0-6).
TimpClasa de protecţieTimpClasa de protecţie
> 10 minClasa 1> 120 minClasa 4
> 30 minClasa 2> 240 minClasa 5
> 60 minClasa 3> 480 minClasa 6

Pictogramă:

Este aplicată, urmată de un cod de cel puțin trei caractere, dacă mănușa obţine un timp de penetrare de cel puțin 30 de minute, pentru testarea la 3 substanţe chimice diferite.
Se utilizează atunci când mănușa nu obține un timp de penetrare de cel puțin 30 de minute la testarea cu cel puțin trei substanțe chimice, ci doar pentru 2.

EN 388

Mănuşi de protecţie contra riscurilor mecanice
Standardul specifică cerințele, metodele de testare, marcarea și informațiile care trebuie furnizate de catre producător pentru mănușile de protecție împotriva riscurilor mecanice la abraziune, tăiere, rupere și perforare. Protecția împotriva riscurilor mecanice este exprimată de o pictogramă, urmată de patru numere (niveluri de performanță), fiecare dintre ele indică nivelul de performanță al mănușii, detectat prin testarea pentru un anumit risc.

Cerinţe:

a. Rezistența la abraziune: indicată prin numărul de cicluri necesare pentru a șlefui complet mănușa de probă
b. Rezistența la tăiere (de cuțit): indicat printr-un factor calculat pe numărul de etape necesare pentru a tăia prin testul de viteză constantă
c. Rezistența la rupere: indică forța necesară pentru a rupe proba
d. Rezistenţa la perforare: indică forța necesară pentru a străpunge proba cu un vârf de dimensiuni standard

În toate cele patru cazuri, valoarea zero indică cel mai scăzut nivel de protecție așa cum se arată în tabelul de mai jos:
Indicatori de performanță
012345
a. Rezistenţa la abraziune10010050020008000
b. Rezistenţa la tăiere 1,21,22,55,010,020,0
c. Rezistenţa la rupere 1010255075
d. Rezistenţa la perforare 202060100150

Pictogramă:

EN 407

Mănuşi de protecţie contra riscurilor termice
Standardul specifică cerințele, metodele de testare, marcarea și informațiile care trebuie furnizate pentru mănușile de protecție împotriva căldurii și/sau focului.

Definiție și cerinţe:

Natura și gradul de protecție sunt reprezentate de o pictogramă, urmată de o serie de șase cifre care identifică nivelul de performanță pentru condițiile de risc descrise în tabelul de mai jos:
DescriereNivel 1Nivel 2Nivel 3Nivel 4
a. Comportament la foc
Durata flăcării (secunde)≤20≤20≤3≤2
Durata arderii (secunde)≤120≤253≤5
b. Căldură de contact
Temperatură de contact (°C)100250350500
Limita de timp (secunde)≤15≤15≤15≤15
c. Căldură convectivă
(Indice HTI)<4≤7≤10≤10
d. Căldură radiantă
Penetrare căldură (secunde)≤5≤30≤90≤150
e. Stropi mici de metal topit
(picături)≤5≤15≤25≤35
f. Stropi mari de metal topit
Fier topit (grame)3060120200
Nota: “O” = nu a trecut testul / “X” = nu a fost testat

Pictogramă:

EN 12477

Mănuşi de protecţie pentru sudură
Standardul specifică cerințele și metodele de încercare pentru mănușile de protecție pentru utilizare la sudarea manuală a metalelor, tăiere și procedee conexe. Clasificare în două tipuri: Tipul B: atunci când necesită mare dexteritate (de exemplu, TIG); Tipul A: Pentru alte procese de sudare

EN 511

Mănuși de protecție împotriva frigului Standardul specifică cerințele și metode de încercare pentru mănușile care protejeaza împotriva frigului transmis prin convecţie sau conducţie până la -50° C.

Pictogramă:

EN 1149

Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi electrostatice
Norma stabileşte cerinţele şi metodele de testare a materialelor utilizate în producţia de haine (mănuşi) de protecţie contra disipării sarcinii electrostatice.

Protecția capului

Normative europene principale:

EN 166

Cerinţe de bază

EN 167

Metode de testare optică

EN 168

Metode de testare non-optică

Normative europene referitoare la lentile:

EN 169

Filtre pentru sudură

EN 170

Filtre UV

EN 171

Filtre IR

EN 172

Filtre strălucire solară, uz industrial

Sudură:

EN 175

Dispozitive pentru protecţia ochilor pe timpul sudurii şi activităţilor conexe

EN 1731

Specificaţii pentru viziere din plasă

Semnificaţia marcajelor lentilelor:

3

Indică tipul filtrului: (2 şi 3 = UV; 4 = IR ; 5 şi 6 = filtre solare)

1.2

Indică nuanţa lentilei

xxx

Date producător

1

Clasa optică (1 = uz continuu; 3 = uz ocazional)

S/F/B/A

Rezistenţa mecanică

8

Rezistenţa la arc electric generat de scurt circuit

9

Metal topit; metale solide cu temperaturi ridicate

K

Rezistenţa la abraziune cu particule fine

N

Rezistenţa la formarea condensului

O

Lentile originale

V

Lentile de schimb

Semnificaţia marcajelor imprimate:

XXX

Date identificare producător

166

Norma europeană EN

xxx

Domenii de utilizare

3=

Lichide (picături sau stropi)

4=

Particule grosiere (praf cu mărimea particulelor > 5 microni)

5=

Gaze şi particule de praf fin (gaze, vapori, spray, fum şi praf cu particule de dimensiuni < 5 microni)

8=

Arc electric de scurt circuit

9=

Metale topite; metale solide fierbinți

S

Rezistenţa la duritate ridicată (12 m/s)

F

Rezistenţa la impact cu energie mică (45 m/s)

B

Rezistenţa la impact cu energie medie (120 m/s)

A

Rezistenţa la impact cu energie mare (190 m/s)

T

Rezistenţa la particule cu viteză foarte mare şi temperaturi extreme

H

Ramă ochelari adecvată pentru dimensiuni reduse ale capului

Selecţia lentilelor. domenii de utilizare

LentileTipul FiltruluiNuanţaNorma EUDomenii de utilizare
Incolore
Galben HDL
Ultraviolete (UV)
de la 2 la 3 *3 pentru EN 170:1992,
substituită cu 2C pentru EN 170:2002
1.2 la 5EN 170Arc electric de scurt circuit. Lampă cu vapori de mercur. Pentru luminozitate scăzută (nuanţa galben)
Verde IR cu nuanţele 1.7 – 3 – 5
Albastru cobalt
Infraroşu 4de la 1.7 la 7EN 171Industria de prelucrare a sticlei-turnătorie
Argintiu I/O Gri TSR cu oglindă cu diferite nuanţeFiltre solare de la 5 la 6de la 1.7 la 4EN 172Lucru afară în condiţii de soare puternic
Verde cu nuantele 1.7 la 6Filtre sudură de la 1.7 la 7de la 1.7 la 7EN 169Asistent sudor (1.7) Brazare (3 la 5) Oxigaz (5 la 7) Sudură arc electric (> 7 necesită utilizarea de ecrane)

ALTE DOMENII DE UTILIZARE

RiscuriMarcaj lentileArticolul folosit pentru protecţie
Picături şi stropi3 Vizieră (picături)
Ochelari tip google (stropi)
Pulberi grosiere4 Ochelari tip google
Gaze şi pulberi fine5 Ochelari tip google (cu aerisire indirectă)
Arc electric de scurt circuit8 Grosime minimă a ecranului vizierei: 1,2 mm (EN166:1995) filtru UV 99,9%
Metale topite; metale solide fierbinți9 Ochelari tip google/vizieră

EN 397 căşti de protecţie:

Standardul specifică cerințele fizice și de performanță, metodele de încercare și cerințele de marcare pentru căștile de protecție. Căştile de protecţie sunt concepute special pentru a proteja utilizatorul de impactul cu obiectele aflate în cădere, care pot provoca leziuni cerebrale sau fracturi craniene. Utilizarea căştilor de protecţie este obligatorie pentru toate acele activităţi cu risc de lovire la cap, ca urmare a contactului cu diferite obstacole sau obiecte care cad sau sunt în mişcare.În conformitate cu EN 397, casca de protecţie are o componentă exterioară şi una interioară. Efectul protector al căştii de protecție se bazează pe capacitatea sa de a absorbi impactul prin deformare elastică și plastică, precum şi pe rezistenţa sa la perforaţie împotriva obiectelor ascuţite sau tăioase.Fiecare cască trebuie să aiba un marcaj imprimat, care trebuie să conţină următoarele informaţii: a) norma europeană EN b) numele producătorului sau brandul c) anul şi trimestrul fabricaţiei d) tipul de cască e) mărimea sau gama de mărimi Informaţii suplimentare, cum ar fi instrucţiunile de folosire, recomandări referitoare la reglaj, montaj, curăţare, manipulare şi depozitare.

Normative EN pentru protecţia auzului:

Daunele cauzate de zgomot continuă să reprezinte un cost imens pentru companii.Datele statistice confirmă că expunerea la un zgomot de 85 dB, pe durata a 35 de ani de lucru, măreşte cu 15% riscul ca lucrătorul să-şi piardă auzul. Ancheta EUROSTAT (2004) a evidenţiat că pierderea auzului este chiar a patra boală profesională ca şi recunoaştere.Principalele norme europene care reglementează utilizarea DPI pentru protecţia auzului sunt următoarele: EN 352/1 Antifoane externe EN 352/2 Antifoane interne EN 352/3 Antifoane cu prindere pe cască EN 352/4 Antifoane externe electroniceIndicatorul SNR reprezintă gradul de atenuare pe care îl realizează dispozitivul de protecţie, pe întreg spectrul de frecvenţe. Valorile acestuia se exprimă în decibeli (dB).

Directiva 2003/10/CE:

În cazul în care zgomotul depăşeşte 80 dB (A), angajatorul trebuie să asigure echipamentul de protecţie potrivit. Peste valoarea de 85 dB (A), trebuie să se asigure în mod necesar şi să se impună folosirea echipamentului de protecţie auditivă. În nici un caz nu poate fi depăşită valoarea de 87 dB(A), ţinându-se cont că pot apărea leziuni grave ale sistemului auditiv. Punerea în aplicare a obligaţiei de a reduce nivelul de zgomot, obligă la delimitarea/semnalizarea anumitor zone de risc, aprovizionarea cu echipamente de protecţie specifice, etc.

Normative EN pentru protecţia respiratorie:

Protecția respiratorie se realizează prin: – un filtru de gaz, în prezenţa unui gaz. – un filtru aerosol, când avem de a face cu particule, solide sau lichide. De multe ori se recomandă combinarea celor două tipuri de filtre, în special în prezența vaporilor, la temperatura camerei.

Alegerea filtrelor:

Filtrele trebuie să fie selectate în funcție de: – Substanțele toxice faţă de care doriți să vă protejați – Activitatea care va avea loc – Modul de realizare şi durata intervenţiei – Echipamentul avut la dispoziţie 

Utilizarea filtrelor:

Protecţie la gaz/vaporiProtecţie contra particulelor, praf şi aerosoli
CLASA 1 – un conținut mai mic de gaz de 0,1% în volumCLASA 1 (P1 sau FFP1) – protecţie la particule mari solide, fără toxicitate specifică (carbonat de calciu)
CLASA 2 – un conținut de gaz între 0,1% și 0,5% în volumCLASA 2 (P1 sau FFP1) – protecție împotriva aerosolilor și/ sau lichide/solide indicate ca periculoase sau iritante (silicaţi – carbonat de sodiu)
CLASA 3 – un conținut de gaz între 0,5% și 1% în volumCLASA 3 (P1 sau FFP1) – protecție împotriva aerosolilor solizi şi/sau lichide toxice (beriliu – crom, lemn de esențătare)

Normative en care reglementează protecţia respiratorie

Semimăşti de unică folosinţă

EN 149/2001

protecţie la particule de praf

EN 405

protecţie la gaze şi vapori

Măşti/semimăşti reutilizabile

EN 140

semimăşti

EN 136

măști integrale

EN 143

filtre particule de praf

EN 148

standarde filete pentru măști

EN 14387

filtre pentru gaze şi filtre combinate

Sisteme de ventilaţie asistată

EN 12941

sisteme de filtrare contra particulelor, gazelor şi vaporilor, cu măşti sau cagule

EN 12942

sisteme de filtrare contra particulelor, gazelor şi vaporilor, care utilizează măşti integrale sau semimăşti cu filtre
Toate aceste dispozitive protejează împotriva prafului (particule solide, vapori, fum), gazelor şi vaporilor de substanțe cu anumite concentrații și toxicitate.
FACTOR DE PROTECTIE NECESAR: raportul dintre concentrația medie de contaminant la locul de muncă și TLV.
GRADUL DE TOXICITATE AL CONTAMINANTULUI: cu cât toxicitatea contaminantului este mai mare cu atât este mai necesar ca filtrarea să fie mai eficientă.

ALEGEREA SOLUŢIEI ADECVATE DE FILTRARE
Alegerea trebuie să înceapă întotdeauna de la evaluarea corectă a riscurilor: – evaluarea naturii contaminantului, pentru a alege tipul de filtru; – evaluarea concentrației contaminantului, pentru a determina tipul dispozitivului de protectie și clasa filtrului de utilizat.

Împărţind concentraţia medie la locul de muncă la valoarea TLV, obţinem FACTORUL DE PROTECŢIE NECESAR. Dispozitivul adecvat trebuie să asigure un factor de protecție mai mare decât factorul de protecție nominal necesar. Există tabele care indică pentru cele mai frecvente tipuri de contaminanți, filtrul potrivit. Orice tip de filtru trebuie să fie înlocuit atunci când utilizatorul simte mirosul sau gustul contaminantului.
Pentru a identifica clasificarea produsului, utilizați următoarele marcaje:
1.”NR” – pentru semimăşti de unică folosinţă
1acondițiile climatice condiţionat modificate înainte de testare;
1btest nou de eficiență – o extensie a testului anterior de penetrare pe termen lung;
1ctestul opţional privind cerințele de colmatare cu dolomită (Clasificarea și etichetarea produsului “D”);
2.”R” – pentru semimăşti care pot fi folosite pe o durată mai mare decât un schimb de lucru
2acondițiile climatice condiţionat modificate înainte de testare;
2bnoi teste de curățare și dezinfectare a produsului înainte de încercare la penetrare;
2ctest nou de eficiență – o extensie a testului anterior de penetrare pe termen lung;
2dtest mou de conservare – 24 ore dupa folosire
2etest mou de penetrare – se repetă după depozitare;
2ftestarea obligatorie la cerințele de colmatare cu dolomită (Clasificarea și etichetarea produsului “D”);
Nu trebuie folosite semimăştile de unică folosinţă sau semimăştile/măştile cu filtre de schimb în următoarele cazuri:
  • lipsa de oxigen (concentrația <17%)
  • concentraţia de contaminant în aer depășeste limitele de expunere permise de semimăşti/măşti
  • dacă agenţii contaminanţi au prag olfactiv mai mare decât TLV (miros imperceptibil) Pentru a alege un filtru trebuie să știți valoarea TLV, factorul de protecție nominală al măştii/ semimăştii, factorul de protecție necesar și gradul de toxicitate al agentului contaminant. TLV: este concentrația medie a unei singure substanțe, la care poate fi expus un lucrător pe parcursul unei săptămâni de lucru (40 ore), fără efecte adverse asupra sănătății sale. FACTORUL DE PROTECŢIE NOMINAL: raportul dintre concentraţia agentului contaminant în mediul ambient şi concentraţia posibilă din interiorul măştii/semimăştii.
  • factori de protecţie nominali pentru dispozitive de protectie frecvent utilizate:
EN 149EN 405SemimăştiMăşti
Prot. pulberi P14445
Prot. pulberi P212121216
Prot. pulberi P35050501000
Gaze şi vapori20202000

Caută produse

Back to Top
Produsul a fost adăugat în coș